Spectacolul "Insula femeilor"

Descriere

Un vas de pasageri naufragiind din cauza că bărbații, beți, „au confundat luna cu Farul din Alexandria și au intrat cu vaporul direct în stânicile țărmului”, patru femei – Lady Robinson, care, conducând timp de un deceniu o casă de toleranță „aflată la doi pași de biserică”, a început să deteste bărbații; Venera, fiica ei, care se consideră drept „cea mai frumoasă și cea mai focoasă”, dar și drept „un suflet pustiit de speranțe”; romanțioasa Ala, captiva basmelor cu Făt-Frumos călare pe un cal alb și înaripat, mereu în stare de ebrietate și confuză, tânjind după fostu-i amant Marco; Elen, care, în afară de gramatică, îl iubește doar pe Dumnezeu, dar măritată anterior de cinci ori „cu cinci fețe bisericești”, în mod ierarhic descendent: de la episcop la țârcovnic – nimeresc pe o insulă pustie și „încă virgină” în care totul – „frunze, păsări, ramuri, sticle, cârți, farfurii – este de genul feminin”. În acest spațiu „cât o curte de închisoare” și-au creat un „stat suveran”, Insula Femeilor, cu imn, stemă și drapel național, iar din epava navei – un club de noapte, „Lady Robinson bar”, după numele liderului respectivelor.

Cei patru ani de claustrare și de abstinență s-au soldat cu senzulaitatea excesivă a trei din ele: captive lascive ale unor reverii erotice, bărbații le devin o obsesie. Extaziate și declanșate, convin să-l folosească „integral, prin rotație” pe diformul Olaf (Ghiță), căpitanul unui iaht naufragiat, decepționate până la urmă că acesta s-a dovedit a fi un gay. Identificate și salvate de Serviciul de Taxe și Impozite, deoarece „doar un contribuabil viu poate plăti impozite”, decid „să se apere” de executorii judecătorești, aplicând „rezerva strategică de cosmetice ”și cele mai bune parfumuri și să ia prizonieri „nu prea mulți: maxim doi pentru fiecare luptătoare”.

„Este o comedie erotică îndrăzneață, dar curată. Exprimarea aluzivă se oprește de fiecare dată la timp. Se râde mult, fără să se cadă în derizoriu. Textul e liber, fără a fi frivol. Gata cu erotismul de tip comunist. Vrem și noi dragoste capitalistă! Din piesă transpare emoția integrării noastre europene, inclusiv în plan sexual. Patru femei, în plină erupție hormonală, naufragiază pe o insulă pustie. Ani la rând scrutează orizontul cu binoclul, în speranța că va veni un vas cu ceva echipaj masculin. Dar simbolul masculin întârzie prea mult. În imaginația femeilor, bărbatul capătă dimensiuni cosmice. Problema este dusă în plan metafizic. Femeile se roagă să se producă o invazie a bărbaților. Rugăciunile lor sunt parțial ascultate. Un cuter de pescari se zdrobește de insulă. Din epavă femeile recuperează prețioasa încărcătură: doi marinari răniți. Din păcate, tensiunea erotică a femeilor insulare crește. Cei doi bărbați alcătuiesc un parteneriat sexual legal: au toate hârtiile necesare, semnate și parafate la Bruxelles.” Valeriu Butulescu

Rolurile și actorii
Lady Robinson – Rodica Ciobanu, Aurica Țurcanu
Venera – Maria Ciobănică
Elen – Viorica Leonte, Nadia Donea
Ala – Cezara Petrioglu, Alina Donea, Alina Carp
Bărbatul – Constantin Mocanu, Toma Vartolomei
Scenografia – Marcel Manole
Ilustrație muzicală – Maria Ciobănică
Coregrafie – Rodica Panașescu
Pictor Modelier – Marcela Creciun
Ateliere – Grigore Movilă

Aurica Țurcanu: Lady Robinson – o femeie puternică, virilă, cu o specifică experiență de viață, dar și afectată de un nemărturisit sentiment de singurătate și derută: formarea insistentă a unor numere pe un post de telefon desființat și spălarea absentă a unor pahare din care nu va bea nimeni e modul ei de a spera – speranță ce tinde s-o inspire și celorlalte trei insulare, ca și încrederea în sine necesară pentru a-și înfrunta vicisitudinile destinuluiu. Nu-i vorba în spectacol de o insulă în accepția geografică a noțiunii, ci de o insulă de patimi și de zbucium într-o lume în care fiecare individ se simte însingurat. Conștient că și fiică-sa, Venera, va împărtăși aceeași soartă, vrea ca aceasta să evite riscul în cauză, deși circumstanțele par a fi implacabile…

Rodica Ciobanu: Da, Lady Robinson e întruchiparea femeii viguroase, dar cu un destin sinuos, străfulgerat de decepții: dacă nu reuși să stabilească cine-i tatăl Venerei, cei trei „suspecți” prezentați la tribunal fiind din alte grupe sanguine, rezultă că și ea, patroana unui bordel, a fost inițial o prostituată, dar pe care încercările destinului n-au frânt-o, ci au încrâncenat-o, deși în ermitaju-i sufletesc ea mai nutrește aspirația la o dragoste mare – dragostea unui bărbat veritabil ce nu putea fi identificat printre ratații și juisorii care-i frecventau „instituția”. Ura și disprețul față de sexul masculin par a fi doar mimate, afișarea lor ostentativă fiind determinată de intenția de a le „detașa” pe cele trei femei mai tinere de delirantele lor obsesii sexuale. Pare-mi-se, total deziluzionată, ea urăște nu atât bărbații, cât… sufletul sau privat de dragostea acestora.

Întreabă-te după spectacol:
pe cât coincid chipurile concepute de regie
și de către actori cu referințele
dramaturgului cu privire la personaje?

Lady – severă, înțeleaptă, încă frumoasă, ușor masculinizată de vitregia destinului, trecută bine prin școala vieții, destul de atrasă de frumusețea feminină
Venera – senzuală, coaptă, pragmatică și calculată ( dar destul de naivă uneori)
Ala – ingenuă, dar trecută de primul păcat, visătoare, plină de speranțe și idealuri, fascinată de lumea basmelor, obsedată de o mare idilă pasageră, dar și de alcool
Elen – fostă profesoară de gramatică, prăbușită în misticism, relativ ofilită, cu un bogat repertoriu de principii morale
Căpitanul – ofițer de marină, aparent bărbat, intelect variabil, băutor, fumător etc.

Regizorul
Institutul de Arte din Chișinău (1998), masteratul în regie la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (2005). La Teatrul „B.P.Hasdeu” activează din anul 2000, din octombrie 2011 exercitând fuuncția de director al instituției. Roluri semnificative: Constantin („Soacra”), Pepelea („Cuiul lui Pepelea”), Chiriac („O noapte furtunoasă”), Arlechin („Jocul dragostei și al întâmplării”), Ivan Turbincă („Cu jăraticul pe buze”), Theodor („Mincinosul”), Milițianul („Doi plus unu și un cal”), Albert („Despărțitorul”). A mai montat spectacolele „Mincinosul” de Dm.Psathas, „Doi plus unu și un cal” de M.Prepeliță, „Cu jăraticul pe buze” de I.Iachim, „Mimoza” de P.Chesnot, „Cătălin cel drept” de I.Văran.

Premiul pentru cel mai reușit debut în regie (2006). Premiul „A.Fedco” pentru management teatral (2016). Maestru în Artă (2017).

La Galele UNITEM-2016 și 2019 spectacolele „Mimoza” și „Cătălin cel drept” au fost nominalizate la Premiul special al juriului și respectiv, la Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru copii.

Gheorghe Mândru: Deși de la o vreme sunt pasionat de piesele de inspirație istorică, decis fiind să montez una din ele chiar în stagiunea curentă, „Insula femeilor” m-a captivat din capul locului prin dinamismul acțiunii și comismul abundent al situațiilor, al personajelor și al limbajului ce divulgă un dramaturg ingenios și cu un contagios sentiment al umorului, important pentru mine fiind, concomitent, și faptul că în ea sunt abordate și probleme de actualitate ce se manifestă acut sau voalat în societatea contemporană. În particular, nu vi se pare că femeile devin tot mai virile, că ele se angajează tot mai ferm în domenii ce anterior erau exclusiv de resortul bărbaților, aceasta explicându-se poate că nu numai prin implicațiile firești ale proceselor de emancipare, ci și printr-o consternatoare… feminizare a bărbaților? Cele patru naufragiate pe o insulă pustie, care așteaptă o „invazie” a bărbaților, caută de fapt – iertat fie-mi calamburul – bărbații în bărbați, ceea ce m-a și determinat să „diminuez” erotismul acestei comedii erotice, chiar și cu riscul de a mi se imputa faptul în cauză.

Bilete pe: https://www.ateneuiasi.ro/class/insula-femeilor/ sau direct de la casieria Ateneului de luni până vineri în intervalul orar 10.00 -16.30 sau cu o oră înaintea începerii spectacolului.